Nu cu mult timp în urma, ceea ce în zilele de azi se discută, în contextul românesc părea o absurditate. Nici nu se punea problema, atunci când se vorbea de familie. Lucrurile erau extrem de clare. Familia are un temei sfânt, și toată lumea credea acest aspect.

          Trăim într-o țară creștină, în care peste 90% din populația României se declară creștină. Totuși, tot mai puțini oameni sunt cei care consideră că ceea ce aduce creștinismul în esență este și actual în contextul de azi. Mulți nu mai au nici o legătură cu biserica și nici nu mai cred în ceea ce cândva era învățătura Bibliei. Totuși, cum e tratată familia astăzi din perspectiva Bibliei?

          Potrivit cu cartea Genezei, cap. 2, cu versetele 16-24, chiar de la facerea lumii, definiția familiei este clară și rolul membrilor familiei este foarte bine definit. Geneza spune astfel: „Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului; și le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; și orice nume pe care-l dădea omul fiecărei viețuitoare, acela-i era numele. Și omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului și tuturor fiarelor câmpului; dar pentru om nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească. Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, și omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui și a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la om. Și omul a zis: „Iată în sfârșit aceea care este os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi „femeie”, pentru că a fost luată din om.” De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevasta sa și se vor face un singur trup.”

          Astfel, ceea ce găsim în cartea Genezei este o ordonanță din partea lui Dumnezeu. Și, din moment ce căsătoria a fost de origine divină și nu o descoperire evolutivă a omului, atunci căsătoria are la baza Biblia care descrie relația dintre un bărbat și o femeie în termeni foarte logici și actuali.

          După cum se arată în Geneza 2: 18-23, omul (Adam) a fost creat mai întâi și apoi femeia (Eva) pentru a fi un ajutor potrivit pentru el (1 Timotei 2:13, 1 Corinteni 11: 8). Și după cum afirmă Pavel în 1 Corinteni 11: 9, omul nu a fost creat din cauza femeii, „ci femeia pentru bărbat”. Cu toate acestea, atât bărbatul cât și femeia urmau să fie însoțitori reciproci, fiecare fiind agățat de celălalt, deoarece fiecare era o creație specifică a lui Dumnezeu pentru un scop declarat. Așa cum au fost astfel uniți în căsătorie de Dumnezeu, ei au fost atât de strânși împreună, încât au devenit „un singur trup” (Geneza 2:24, comparați Marcu 10: 9). Creația evlavioasă a căsătoriei a fost nu numai pentru beneficiul lor reciproc în această relație, ci și pentru scopul, sub puterea creatoare și binecuvântarea lui Dumnezeu, de a avea copii și de a popula pământul (Gen. 1: 27-28).

          Căsătoria este astfel baza pentru toată viața pământească a omenirii. Este necesar, în special, bunăstarea vieții umane, creșterea copiilor, precum și îngrijirea pământului însuși – viața animalelor și a plantelor (Gen. 1: 28-31). Dar, mai ales acum, în condiția umană prezentă, căsătoria este o instituție și o experiență dumnezeiască și importantă prin care Dumnezeu ilustrează pentru binele tuturor oamenilor dragostea Lui și grija Lui de biserica Lui pe pământ (Efeseni 5:21, 33). Importanța căsătoriei pentru stabilitatea și îngrijirea rasei umane nu poate fi subliniată suficient. Toate celelalte instituții, așa cum sunt angajate în societatea umană, sunt astfel în scopul de a susține și apăra moștenirea căsătoriei (Romani 13: 1-7). Pentru bunăstarea durabilă a omenirii, este deosebit de important ca să fie încurajată căsătoria și protejată împotriva tuturor adversităților.

          De la intrarea în păcat (Geneza 3: 1-19), căsătoria a fost extrem de poluată de natura păcătoasă a omenirii. Drept urmare, această instituție sfântă se află într-o stare de turbulență, atât de mult încât este în pericol de a fi redusă la niște dorințe păcătoase ca urmare a decăderii umane. Nu numai că acest lucru este evident în rata ridicată a divorțului, dar și în condiția crescândă de a nu mai recunoaște căsătoria dintre bărbat și femeie ca normă pentru viața publică. În măsura în care se întâmplă acest lucru, rolul bărbatului și al femeii este distorsionat, astfel încât ceea ce este poruncit de Dumnezeu în Biblie și prin natura însăși și prin legea sa naturală nu mai este susținut și onorat.

          Rezultatul faptului că nu recunoaștem căsătoria ca fiind rânduială divină și darul lui Dumnezeu, rolul prescris pentru bărbat și femeie, așa cum este prezentat în Biblie, nu are numai consecințe dăunătoare pentru bunăstarea vieții umane seculare, ci și impact asupra viziunii și practicii creștine. Ideea lumii despre căsătorie influențează norma creștină a căsătoriei? Și dacă există un pericol de a face acest lucru și, astfel, schimbă idealul creștin al căsătoriei, care este tentația lumească?  Cum pot proclama creștinii în lumea seculară învățătura biblică, așa cum o practică cei mai mulți, având în vedere și proclamarea lui Isus Hristos? Rolul biblic al bărbatului și al femeii așa cum este onorat sau negat are o relație intimă cu adevărata credință și viața sfințită, motivată de Evanghelie?

          În articolul următor vom studia mai în detaliu familia biblică și care a fost rolul lor în societate.

Lasă un răspuns

Ieșire