Ce-am făcut? Cum am putut să îl las pe cel despre care știam că îi e atât de drag tatălui meu singur în mana celor care îi urmăreau pierzarea? Ar fi trebuit să fi rămas aici, să mă asigur că voi putea să îi salvez viața! Cum îl voi mai găsi eu acum? Cum mă voi putea uita în ochii tatălui meu când îi voi citi disperarea pe chip?

          O, Doamne! Oare îmi vei putea ierta vreodată fărădelegea? Oare voi putea răscumpăra vreodată greșeala imensa pe care am făcut-o? Ziua aceasta o sa fie ziua care mă va urmări pentru tot restul vieții mele. Eu am venit cu ideea să îl aruncăm în groapa, eu am fost cel care l-a salvat de la moarte doar pentru a-l trimite la o soarta mai crunta.

          

          Fratele meu, născut din tatăl meu, sclav al ismailiților… Cum au putut ei să nu se gândească la răul pe care i-l vor face? De ce nu s-au gândit la urâciunea pe care o vor săvârși înaintea Dumnezeului nostru? Tatăl meu nu mă va ierta niciodată dacă îi voi spune adevărul. 

          Va trebui să mă fac părtaș al înșelăciunii lor, căci nu am avut puterea să mă împotrivesc celor mulți pentru a-l salva pe cel drept. O, făuritorul de vise! Cât aș vrea acum ca visele tale să se îndeplinească. Cât aș vrea să te pot aduce înapoi, doar ca să nu vad durerea din ochii tatălui meu.

          Tot ce mai pot face acum e sa mă alătur înșelăciunii lor, pentru ca tatăl meu să nu-și petreacă întreaga viață căutându-te și pentru a salva familia noastră de la sclavie veșnică.

          Domnul sa te aibă în paza oriunde ai fi, frate!

Lasă un răspuns

Ieșire