Știu că tatăl meu nu îl va lasă niciodată pe Benjamin să vină. Îl iubește prea mult. Este singurul lui fiu care i-a mai rămas din partea Rahelei, este cel mai mic dintre frați și, în plus, întotdeauna a văzut în el un înlocuitor al lui Iosif.

Dar nu sunt supărat și nici mânios, căci știu că îmi merit soarta. Acum plătesc pentru păcatele mele.

          Două păcate mari am săvârșit în viața mea și ambele împreună cu frații mei. Unul alături de Levi, când în răzbunarea și oarba noastră mânie am trecut prin ascuțișul sabiei o întreagă cetate. Doar Dumnezeu ne-a scăpat atunci din mâna Canaaniților și a Feresiților. Da, atunci eram orbiți de mânie și însetați de răzbunare. Iar mai apoi împreună cu toți ceilalți frați am complotat împotriva lui Iosif și am vrut să îl ucidem, dar l-am vândut ismaieliților. Și niciunul dintre noi nu l-a apărat în ziua aceea. Toți eram împotriva lui. Cât de singur trebuie să se fi simțit atunci, cât de înspăimântat trebuie să fi fost.

          Acum.. abia acum văd cum s-a simțit bietul meu frate înlănțuit, dus într-o țară străină, silit să trăiască pentru tot restul vieții departe de cei dragi. Cât de mult am putut să păcătuiesc împotriva Domnului! Da! Merit pedeapsa căci am fost condus de orgoliu și sete de sânge toată viața.

Merit să stau în temniță căci am vândut pe fratele meu, merit să nu îmi mai văd niciodată tatăl și frații căci la această soartă l-am supus pe Iosif.

           De l-aș avea acum în fața ochilor, aș cădea în genunchi și i-aș cere iertare pentru răul pe care i l-am făcut. Ceea ce mi se întâmplă mie nu e nimic pe lângă ce a trebuit să îndure el. Oamenii aceștia mă tratează mai bine decât oricare prizonier de aici. Eu știu că voi rămâne în viață. Dar oare bietul meu frate mai trăiește? Supus atâtor munci grele, înfometat și poate și bătut? Oare se mai gândește la noi? Oare și-a dorit vreodată să se întoarcă, dar nu a putut așa cum mi se întâmplă mie acum?

Lasă un răspuns

Ieșire